Preludii
dtp / Remus Brihac
anul apariţiei / 2011
format / 14,5x20,5 cm
copertă / carton 280gmp
hârtie / offset 70gmp
număr de pagini /
ISBN / 978-606-8195-16-2
preţ / 19.00Comandă carteDescarcă PDF
Cele trei cărţi pe care le prezentăm aici într`un singur volum intitulat „Preludii," nu au fost scrise după un plan dinainte stabilit, ci sânt răspunsuri spontane la unele probleme acute contemporane.
Prima carte „Îndemn la simplitate" a fost scrisă în anul 1939 şi a apărut în 1941 la Editura Cugetarea. Următoarele două, una scrisă în 1944-47, iar cealaltă în 1963-64, sânt inedite. Le-am numit preludii deoarece le socotesc o întoarcere la sinteza noastră filosofică „Setea de absolut."
În cuprinsul acestor pagini am schiţat o seamă de teme filosofice, care formal fac jocul între notaţie şi eseu. De aceea ele nu au caracter prea tehnic, de strictă specialitate, ci mai mult unul de mărturisire. Îndelung experimentate interior şi controlate cu datele lumii externe, aceste însemnări încearcă să prindă pe scurt stări ale spiritului omenesc, spirit în continuă luptă pentru cucerirea unor zone fertile şi pure.
Prefacerile profunde la care a fost supusă lumea contemporană au azi mai mult ca oricând, o atitudine lipsită de prejudecăţi, o atitudine pozitivă şi creatoare în faţa problemelor ce ni se ridică şi par să angajeze întreaga noastră răspundere în faţa destinului uman şi al civilizaţiei. În acest fel vom ieşi din impas şi efortul nostru ne va purta acolo unde dorim să ajungem: la împlinirea unei formule superioare de viaţă.
Paginile de faţă încearcă să exprime tocmai acest lucru; ele sânt mărturii ale unui sens afirmativ în faţa vieţii. Trista privelişte a unei lumi apăsate fără voie de manifestările propriului său geniu, desigur ce seaca uneori bucuria noastră de a exista şi trăi ca oameni, nu poate aştepta schimbarea la faţă a stării de lucruri existente, până când nu se produce o alta orientare a spiritului şi care trebuie să înceapă prin a acorda mai multă încredere şi prin angajarea sa pe o cale a afirmaţiei spirituale.
Un om se caută pe sine însuşi, şi prin el pe cei ce-l înconjoară, caută o lume a sa şi o lume a noastră în ce are ea mai durabil şi de preţ. Prezentarea atâtor experienţe şi formule poate ca au adus ceva din acele pledoarii gratuite ale unor oameni însetaţi de absolut şi când acestea nu au reuşit, au mai putut rămâne doar cântecele lor de pelerini. /Ernest Bernea/