Dumitru se naşte la 21 octombrie 1906, primul dintre cei 9 copii ai lui Cristian F. Amzăr şi al Ioanei, ţărani înstăriţi din Cerşani, plasa Teleorman, judeţul Argeş; Amză- reştii din generaţia bunicului patern deţinuseră moşiile (foste Budişteanu) dintre Bradu Mare şi Cerşani, precum şi la Gliganu, în partea de sud a judeţului.
Învăţământului primar, la Şcoala mixtă Suseni, Cerşanele, judeţul Argeş; studiile gimnaziale la Piteşti, iar între 1922-1926 este elev la Liceul „I. C. Brătianu" din aceeaşi localitate.
În toamna anului 1926 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Se va forma îndeosebi sub influenţa a doi dascăli: Nae Ionescu şi Dimitrie Gusti. Îi are colegi pe: Mircea Eliade, Pavel Costin Deleanu, Florea Ţuţugan, Mircea Nicolescu, Constantin Noica, Emil Cioran.
Pe durata studiilor, debutează publicistic în „Poşta informativă" (1928-1929) şi apoi colaborează la: „Cuvântul" (1928-1938), „Datina - artistică - literară - socială" (1929), „Viaţa literară" (1929), „Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială" (1930-1934), „Mişcarea" (1930), „Aurora" (1933), „Credinţa" (1933), „Convorbiri literare" (1934), „Ţara Bârsei" (1934), „Dreapta" (1934).
Primul editor al cursurilor lui Nae Ionescu (Metafizica. Teoria cunoştinţei metafizice. 2. Cunoaşterea mediată, 1929-1930. Note stenografice şi editat de Teodor Ionescu. Publicat sub îngrijirea d-lui D. C. Amzăr, Bucureşti, 1930, 203 p.; Curs de metafizică II. Istoria metafizicei, 1930-1931. Publicat sub îngrijirea d-lui D. C. Amzăr, doctorand în filosofie, şi editat de d-l Dem. N. Vasilescu, Bucureşti, 1931, 174 p.; Curs de logică gene- rală, 1934-1935. Îngrijit de D. C. Amzăr, Bucureşti, [1935], 382 p.) şi al cursurilor lui Dimitrie Gusti (Curs de etică. Îngrijit de D. C. Amzăr şi E. Bernea. Bucureşti, 1931-1932, 264 p.)
În vara anului 1930 se înscrie la licenţa în filosofie, depunând două lucrări premergătoare examenului: una de logică: Presupoziţiile metafizice ale predicaţiei, şi una de sociologie: Note pentru o teorie a cunoştinţei sociologice. Îşi ia licenţa în filosofie, obţinând cinci bile albe, cu calificativul magna cum laude (proces-verbal nr. 2708). Tot atunci ia parte la cercetările Seminarului de sociologie în comuna Runcu, din judeţul Gorj.
Primul studiu sociologic de ample dimensiuni: Sociologia şezătorii, apărut în „Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială", Organul Institutului Social Român, an IX, nr. 4, 1931.
Este autorul, în colaborare, al traducerii: Immanuel Kant, Criticii raţiunii practice. În româneşte de Dumitru Cristian Amzăr şi Raul Vişan. Cu o notă despre Viaţa lui Kant, de C. Rădulescu-Motru şi o prefaţă a lui Nae Ionescu, Asupra raţiunii practice. Bucureşti, Ed. Institutului Social Român, 1934.
În 1931, la sugestia lui Nae Ionescu, pleacă la Freiburg, înscriindu-se la Albert-Ludwigs- Universität Freiburg i. Br., unde studiază cu Martin Heidegger, vreme de cinci semestre (1931-1933); se întoarce apoi în ţară, în august 1933.
Aici, la Universitate, este imediat încadrat ca Secretar al Institutului Social Român pentru secţia monografică şi ca asistent-custode la P. P. Negulescu, cu drept de a ţine seminarii pentru începători (cf.: Arhivele Naţionale - Direcţia Municipiului Bucureşti, fond: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere şi Filosofie, dosar 313/1934, f. 5); printre studenţi, Miron Constantinescu, Ion Frunzetti şi George Ciorănescu.
Fondează revista „Rânduiala" (1935-1938), unde publică mai multe articole, înce- pând de la primul număr (O arhivă de gând şi faptă românească; Gând şi cuvânt. Gânduri închinate în dragoste şi recunoştinţă profesorului Nae Ionescu, din partea fostului elev, în „Rânduiala". Arhivă de gând şi faptă românească, an I, nr. 1, ianuarie-martie 1935), până în noiembrie 1937, când, întorcându-se în Germania, revista va fi condusă de Ernest Bernea.
Totodată, în 1937, se situează pe poziţii ştiinţifice opuse fostului său dascăl, D. Gusti, despre care va semna câteva articole polemice în revistele româneşti: „Ştiinţa naţiunii". Reflecţii şi îndoieli asupra noilor iniţiative ale prof. D. Gusti; în „Însemnări sociologice", an III, nr. 1, aprilie 1937; Ştiinţă şi monografie. De la Em. Durkheim la D. Gusti; în „Însem- nări sociologice", an III, nr. 4, iulie 1937; Un muzeu social - de la Le Play şi Hazelius la Dimitrie Gusti; în „Ideea românească", 1937.
La Berlin se înscrie în primul semestru la Auslandsamt der Dozentenschaft der Universität und Hochschulen, instituţie creată pe lângă Friedrich-Wilhelms-Universität zu Berlin special pentru doctoranzii străini. Până la 6 aprilie 1940, când va fi numit secretar de presă la Legaţia Română din Berlin, va urma studii de sociologie şi etnologie cu Werner Sombart şi R. Thurnwald, precum şi de filologie romanică, cu Ernst Gamillscheg. Printre lucrările prezentate: Soziologische Heimatforschung in Rumänien; 1939, în seminarul prof. R. Thurnwald; Die vorzeichen und Zukungsliteratur, 15 decembrie 1939, în seminarul prof. Spanner; Volkskunde und Völkerkunde; 1 februarie 1940, în seminarul prof. Spanner; rezumatul în limba germană la lucrarea lui D. Gusti, Sociologia războiului, 13 martie 1940, în colocviul etnologic al prof. Mühlmann.
Întemeiază şi conduce Cercul de Studii „Mihail Kogălniceanu" la Berlin. Tipăreşte câteva studii însemnate în acest timp: Die soziologische Heimatforschung in Rumänien; Sonderdruck aus: „Archiv für Anthropologie", [Braunschweig], Neue Folge, Band XXV, [1939], Heft 2-3, şi Kogălniceanu la Berlin. Câteva date noi din vremea studiilor; Bucureşti, 1939; Facultatea de Litere din Bucureşti. Seminarul de Istoria Literaturii Române (Epoca veche) (extras din „Cercetări literare", III). Tipăreşte de asemenea în reviste precum: „Geist der Zeit" (Berlin), 1938; „Revista de filosofie" (Bucureşti), 1938-1939; „Kirchliche Nachrichten", für die französisch-reformierte Gemeinde in Groß-Berlin, 1938; „Deutsche Literaturzeitung", 1940-1943; „Revista Fundaţiilor Regale", 1942-1943. În acelaşi an se căsătoreşte cu Maria Bernea (cf. Bescheinigung, emis de Consulatul General al României, Berlin, 18 Oktober 1939). (Căsătorie religioasă, nr. 1/1940, Russischen Orthodoxen Kathedrale in Berlin-Wilmersdorf.)
La 6 aprilie 1940 este numit secretar de presă clasa a III-a, în Ministerul Propa- gandei Naţionale, cu detaşare la Legaţia Română din Berlin, în locul lui Oskar Walter Cisek (înaintat în postul de secretar de presă principal, la 25 septembrie 1942; definitivat secretar de presă principal, 1 mai 1943); la 29 mai se naşte Christian, primul său fiu.
Colaborări în presa germană şi europeană, în calitate de diplomat: „Berliner Bör- sen-Zeitung", 1943; „Die Zeitung im Ausschnit", 1943; „Deutsche Allgemeine Zeitung", 1943; „Deutsche Polarzeitung", Tromsö, 1943; „Deutsche Zeitung im Kroatien", 1943; „Donauzeitung", 1943, 1944; „Kultur-Spiegel", 1943 ; „Leipziger Neuste Nachrichten", 1943; „NSZ Westmark" (Ludwigshafen), 1943; „National-Zeitung" (Essen), 1943, 1944; „Die Zeit" (Reichenberg/Sudetengau), 1943; „Neue Ordnung" (Zagreb), 1943; „Revaler Zeitung", 1943; „Nova Europa", 1943; „Ostdeutscher Beobachter", 1943; „Die Auslese", aus Zeitschriften des In. v. Auslandes (1944); „Das Reich", 1944.
La 11 martie 1943 se naşte cel de-al doilea fiu, Dinu, poet şi matematician. După bombardarea Berlinului şi distrugerea clăirii ambasadei, personalul este evacuat de Ministerul de Externe în localitatea Steinhöfel, în apropiere de Fürstenwalde.
Misiunea sa diplomatică încetează odată cu 23 august 1944; trăieşte într-un sat din Bavaria, până în 1948, când se stabileşte la Wiesbaden; tot atunci s-a pus problema creării unui comitet de asistenţă pentru românii din Germania, patronat de Misiunea Vaticanului; este desemnat să conducă secţiunea Hessen.
Între aprilie 1947 şi august 1948 este lector de limba română la Universitatea din München. Der Bayerisches Staatsminister für Unterricht und Kultus, gez. Rheinfelder, An den Herrn Rektor der Universität München, Abschrift, München den 14 März 1947, prin care se confirmă numirea ca Lehrauftrag für Rumänische Sprache la Universitatea din München, conform cererii nr. 47 604, din 3 Okt. 1946.
La 17 septembrie deschide cursul de limba română de la Universitatea din München, cu o prelegere despre Lautsystem, Aussprache und Betenung des Rumänischeb, iar la 23 sep- tembrie, pe cel de literatură română, cu prelegerea introductivă Geschichtlische und Geistesgeschichtltiche Voraussetzungen der rumänischer Literatur, „ocupându-mă, în esenţă, de consecinţele spirituale şi culturale ale poziţiei noastre între Apus şi Răsărit, între Roma şi Bizanţ, şi susţinând teza autonomiei culturale a Sud-Estului în morfologia culturii europene - datorită în primul rând poporului român".
Din 1949 este Korrespondierendes Mitgleed der Deutschen Gesellschaft für Sozio- logie, cu sediul la Köln, de sub preşedinţia profesorului Leopold von Wiese, participând la congresele de sociologie din Germania.
Încep să apară mai multe publicaţii politice ale exilului, la care colaborează sau pe care le fondează: între iulie 1948 - iunie 1949 scoate, împreună cu generalul Ion Gheorghe, buletinul „Rezistenţa. Buletinul Organizaţiei de Rezistenţă Naţională a Românilor din Germania"; iar din 12 iulie, acelaşi an, apare ziarul „Patria - Foaie românească independentă", scos de generalul Ion Gheorghe, la care colaborează; în primul număr semnează articolul Partide politice şi rezistenţa naţională; articole religioase în „Solia". Foaie săptămânală publicată de Episcopia Ortodoxă Română din America (Cleveland), unde colaborează vreme de mai multe decenii, începând din 1949.
O publicaţie proprie, „Omenia", apare, din lipsă de fonduri, în 1951, într-un singur număr.
Dar activitatea sa ştiinţifică se dezvăluie, în aceşti ani, din colaborarea cu instituţii de cercetare precum: Auslandswissenschaftliche Gesellschaft e. V. Hamburg, Institut für Auslandsbeziehungen, Stuttgart, De la L`Institut Universitaire Roumain Charles I; precum şi cu publicaţii precum: „Zeitschrift für Geopolitik". Monatshefte für Deutsches ausland- swissen (Darmstadt), 1951-1955; „Deutsche Tagepost", 1952-1954; „Idea". Settimanale di cultura (Roma), 1952.
În 1952 începe o lungă şi rodnică colaborare, de peste două decenii, la Brockhaus Enzyklopädie; celebra enciclopedie germană îl cooptează printre colaboratorii săi, înce- pând de la ediţia a şaisprezecea (1952-1957) şi, în continuare, la ediţia a şaptesprezecea, 1966-1974. Toate articolele privitoare la România (geografia, economia, cultura etc.) îi aparţin lui Amzăr (vezi: Die Mitarbeiter der Brockhaus Enzyklopädie: D. C. Amzăr, Dr. phil, Wiesbaden, în: Brockhaus Enzyklopädie in zwanzig Banden. Zwanzigster Band, WAM-ZZ. F. A. Brockhaus, Wiesbaden, 1974, p. 827).
În 1953 fondează, împreună cu Virgil Mihăilescu, „Buletinul Bibliotecii Române", ca organ al Rumänische Bibliothek din Freiburg, la a cărei constituire, ca instituţie a exilului, participase şi de care va rămâne legat până la capătul vieţii.
Un an mai târziu, în martie 1954, tipăreşte, la Wiesbaden, primul număr al revistei „Frăţia Ortodoxă - Organ de acţiune pentru Ortodoxie şi Românism", ca supliment european al „Soliei", al cărei unic redactor şi finanţator este. Semnează, în primul număr, articolul Porunca evanghelică, două pagini de Note şi comentarii, privitoare la viaţa religioasă internaţională, două pagini de Informaţiuni din lumea religioasă şi ultima, cu mici rezumate de Cărţi de actualitate şi Buletinul cărţii; în numărul 3 al „Frăţiei Ortodoxe" semnează articolele: Alternativa noastră, Probleme româneşti în ştiinţa germană şi paginile de Note şi comentarii; în numerele 5-7, iulie-septembrie, ale revistei „Frăţia Ortodoxă", în care semnează articolele: Videat Deus et judicet; Ei, păstorii şi noi, turma?, rubricile: Situaţia Ortodoxiei astăzi; Ortodoxia românească; Culturale şi Buletinul cărţii. Ultimele numere, 8-10, ale revistei „Frăţia Ortodoxă", apar în decembrie 1954; semnează articolul: Ortodoxie şi politică şi rubricile: Note şi comentarii; Probleme româneşti şi autori români; Buletinul cărţii şi Corespondenţa cu cetitorii.
Amânată vreme de un deceniu, decide să-şi susţină teza de doctorat; iniţial, îşi stabilise ca temă, conform unui proiect din 1953: Die Ost-West-Spannung im Rumänischen Denken (vereinbart als Doktorthema mit Prof. Dr. Anton Hilckmann, Prof. der Verglei- chenden Kulturwissenschaft a. d. Universität Mainz).
„O mică expunere din această materie am făcut de curând la München, 28 iunie, în cadrul unei serate româneşti organizată de Südosteuropa-Gesellschaft. În toamnă urmează să fac asupra aceleaşi teme o conferinţă cu caracter strict ştiinţific, în cadrul unui congres privitor la probleme sud-est europene, organizat tot de profesorul Fritz Valjevec", scria el în 1955.
După „Frăţia Ortodoxă", editează şi prefaţează, sub sigla „Frăţiei Ortodoxe", trei lucrări care au marcat viaţa exilului românesc: Nichifor Crainic, Iisus. Wiesbaden, „Frăţia Ortodoxă", 1956 (Colecţia „Lucrătorul creştin", nr. 1.); Nae Ionescu, Îndreptar Ortodox. Texte alese, ordonate şi adnotate de D. C. Amzăr. Wiesbaden, Frăţia Ortodoxă, 1957 (Co- lecţia „Lucrătorul creştin", nr. 2); Lucian Blaga, Spiritualităţi creştine. Wiesbaden, „Frăţia Ortodoxă", 1959 (Colecţia „Lucrătorul creştin", nr. 3).
Urmează alte colaborări la reviste ale exilului şi la publicaţii ştiinţifice germane: „Osteuropa" (Stuttgart) 1953, 1956; „România muncitoare" (Paris) 1953; „Stindardul" (Innsbruck), 1953, 1956, 1957; „Buletinul Informativ al Asociaţiei Românilor din Germa- nia de Sud" (München), 1954; „Buletin de ştiri din România şi comentarii", editat de Free Europe Press, 1954; „Easten Europe`s Monitor" (München), 1955; „Universitas". Zeits- chrift für Wissenschaft, Kunst und Literatur (Stuttgart), 1955; „Deutsche Kommentar" (1956); „Der Europäische Osten". Monatsschrift für Selbstbestimmungsrecht und Freiheit der Völker (din iulie 1956: Politische Monatsschrift für die neue Ornung) (München), 1955-1956; „Südost-Forschungen" (München), 1957; 1959; 1960; 1961; 1962; 1964; 1980; 1982; „Courrier Roumain" (Paris), 1957; „România" (New York), 1958-1963; „Românul" (New York), 1958; „Destin" (Madrid), 1959; „Revue des études roumaines" (Paris), 1959; 1961.
În urma descoperirii unei lucrări a lui J. F. Mayer, din secolul al XVIII-lea, privi- toare la România, se decide să-şi schimbe tema lucrării de doctorat; îl va susţine în 1958, la Johannes-Gutenberg-Universität in Mainz, cu teza: Der Walachische Fremdenroman Johann Friedrich Mayers. Ein Beitrag zur Kenntnis des deutschen Rumänenbildes im 18. Jahrhundert (publicată la Wiesbaden, „Geschichte der deutsch-rumänischen Bezie- hungen", 1961).
La aceeaşi universitate, Johannes-Gutenberg, din Mainz, este lector de limba română, pe lângă Romanische Seminar, al dr. W. Theodor Elwert, între 1959-1963, vreme de 7 semestre; ţine un curs Rumänische für Anfänger, şi un seminar.
În deceniul al şaptelea, în calitate de „freier Dozent und wissenschaftlicher Mitar- beiter mehrer Institute in der Bundesrepublik", colaborează cu o seamă de institute de cercetare şi redactează o serie de studii ştiinţifice pe teme de filosofie politică, filosofia istoriei, filosofia religiei şi teologie; este vorba de instituţii precum: Institut für Osteuro- pakunde an der Johannes-Guttenberg-Universität Mainz (Osteuropäische Geschichte unter an der Leitung von Prof. Dr. Gottold Rhode); Naturwissennschaft-philosophieshes Kollo- quium Universität Mainz; Bundestinstut zur Erforschung des Marxismus-Leninusmus (Institut für Sowjetologie), Köln.
Printre lucrările redactate sub egida acestor institute de cercetare: Kirche und Religion im Kommunistischen Rumänien, 1962; Die Orthodoxe Rumänien unter Patriarch Justinian, 1963; Religionen und Konfessionen im heutigen Rumänien, 1966; Partei, Staat und Kirche im heutigen Rumänien, 1965; Anglikanismus und Orthodoxie in Geschichte und Gegenwart unter besonderer Berücksichtigung der rumänischen Kirche, 1965; Die Orthodoxe Kirche und die Wiedervereinigung der Kirchen, 1966; Griechische Liturgie und lateinische Messe in ökumenischer Sicht, 1968; Die Östliche Moldau in Geschichte und Gegenwart, 1968.
Alte colaborări la: „Kyrios", 1962-1965, „Östkirchliche Studien", 1965-1966, „Der Remter". Zeitschrift für Kultur und Politik in Osteuropa, 1960; „Digest des Osten", 1963; „Ökumenische Rundschau", 1965; „Zeitschrift für Ostforschung", 1962-1978; „Frankfurter Allgemeine Zeitung", 1963, 1964; „Fiinţa Românească" Revistă de cultură. Fundaţia Regală Universitară „Carol I" (Paris), 1964; „Acta Historica", 1968; „Prodromos" (Frei- burg/Paris), 1970.
Conceptul său filosofic fundamental, rânduiala, despre care ţinuse o conferinţă încă în 1936, este reluat, în 1969, în prelegerea: Rânduiala, legea lăsată de Dumnezeu, ţinută la Congresul Societăţii Academice Române, care a avut loc la Universitatea Catolică din America. Studiul va apărea apoi în volumul colectiv Rânduiala la români; Ivry, colecţia „Perspective româneşti", 1973, p. 195-213; ceilalţi autori: C. Amăriuţei. N. Neculce, M. Cismărescu, M. Korne, G. Filitti, D. Damian.
Din 1966, pentru un deceniu şi jumătate, predă trei discipline: Geschichte, Sozialkunde, Philosophie la două dintre instituţiile de învăţământ din oraşul său adoptiv: Elly-Heuss-Schule şi Abendgymnasium. Iar din 1971 susţine, în cadrul Volkshochschule din Wiesbaden, o celebră serie de prelegeri filosofice, Das philosophische Gespräch: Hochschuljahr 1971-1972: Philosophische Grundbegriffe und Fragen unserer Zeit; Das Problem der Wahrheit in Religion, Philosophie und Wissenschaft: Meinen - Glauben - Wissen; Das Rüstzeug philosophischen Denkens: Kategorien - Begriffe - Ideen; Betätigungsfelder des menschlichen Geistes: Betrachen - Verhalten - Schaffen; Das Problem der Werte; Wertfreie und zweckbedingte Wissenschaft: Wissen, Weltanschauung, Ideologie und Ideologiekritik. 1972-1973 - Das Philosophische Problem der Freiheit; Heteronomer oder autonome Wille? Handlungs- und Willensfreiheit; 1973 - Das Problem der Liebe, auf Grund der gemeinsamen Lektüre Das Gastmahl, von Platon; 1973-1974 - Thema: Einleitung zum philosophischen Denken; Wiedeshelung des ontologischen Gottesbeweises; 1974 - Das Problem der Ideologie; Immanuel Kant - zum 250 Geburtstag. Eine Einführung in sein Denken -; 1975 - „Das kommunistische Manifest". Die gemeinsame Lektüre und Interpretation soll unter folgenden Gesichtspunkten erfolgen: Der wirtschafts- und sozialgeschichtliche Ausgangspunkt; Der Gott der Philosophen und Gelehrten; 1976 - Das Problem des Leides und der Trost der Plilosophie; 1977 - Wahrheit und Freiheit, eine philosophische Besinnung aufgrund der gemeinsamen Lektüre und Interpretation einer kleinen, aber inhaltsreichen Schrift Martin Heideggers; 1978 - Mensch und Sein bei Heidegger; 1979 - Der Mensch zwischen Tier und Engeln; 1988 - Das Problem der absoluten Wahrheit.
Ultimii ani de viaţă se concentrează asupra a trei chestiuni esenţiale: înfiinţarea Eparhiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală; organizarea politică a exilului; ultimele scrieri filosofice.
Datorită eforturilor sale, în 1979 este înfiinţată Eparhia Ortodoxe Române pentru Europa Centrală; în felul acesta, se rezolva o problemă asupra căreia a stăruit îndelung: aceea a jurisdicţiei canonice a diasporei ortodoxe; devine redactorul unic al foii eparhiale „Zori de Zi". Buletinul Eparhiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală (Freiburg), 1979-1985, şi secretarul Eparhiei; redactează, cu mari dificultăţi, această publicaţie, în care atacă toate problemele la zi ale eparhiei diasporei (vezi: D. C. Amzăr, Jurisdicţia canonică a diasporei ortodoxe, în „Zori de Zi". Buletinul Eparhiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală, Freiburg. an I, nr. 1, decembrie 1979).
Amzăr a dedicat multă energie problemelor privitoare la organizarea politică a exilului, în special Consiliului Naţional Român, pe care l-ar fi dorit un organ reprezentativ şi unitar al întregului exil; articolele privitoare la acest subiect şi polemicile au fost susţinute în: „Buletinul Comitetului Naţional Român American". Secţia Michigan. Publicaţie de luptă naţională. Detroit, Michigan, 1971; „B. I. R. E.", (Paris), 1976-1980; „Europa şi Neamul românesc". Foaia mişcării române pentru unitatea Europei, Roma, 1977; „Free Romanian Press - FRP". Features and News form Romania - Weekly Service, 1977; „Cuvântul românesc" (Hamilton - Canada), 1977-1989; „Azi spre mâine". Organ des rumänischen Nationalrates Abteilung Nord- und Zentraleuropa (Freiburg), 1982-1984; „Blick in die Zukunft". Deutsche Ausbage des rumänischen Exilblattes, 1984; „Lupta română". Organ al Consiliului Naţional Român. La lutte roumaine. Journal du Conseil National Roumain, (Freiburg), 1984.
Prin ultimele studii publicate, Amzăr se întoarce la preocupările sale filosofice dintâi: relaţiile româno-germane şi filosofia românească; în volumul coordonat de Gotthold Rhode, Tausend Jahre Nachbarschaft. Deutsche in Südosteuropa. Herausgeber von der Stiftung Ostdeutscher Kulturrat, Bonn. München, Bruckamann Verlag, 1981, tipăreşte studiul Coresi und seine Buchdruckertätigkeit in Kronstadt; iar în 1996 apare, la Darmstadt, lucrarea Geschichte der philosophischen Traditionen Osteuropas, coordonată de Helmut Dahm şi Assen Ignatow, în care capitolul privitor la filosofia nemarxistă românească, Die Philosophie Rumäniens, este redactat de Amzăr. Este alcătuit din para- grafe privitoare la: Titu Maiorescu, Vasile Conta, C. Dimitrescu-Iaşi şi C. Rădulescu-Motru; celelalte capitole sunt redactate de: Gustav Wetter şi Helmut Dahm (Rusia); Mieczysław Gogacz (Polonia), Karel Mácha (Cehia şi Slovacia), Tibor Hanák (Ungaria), Georgi Schischkoff (Bulgaria) şi Predrag Grujić (Serbia şi Croaţia).
Dumitru Cristian Amzăr se stinge din viaţă la Sigmaringen, în data 10 martie 1999; la 93 de ani rămâne cel mai longeviv filosof român.
Înapoi
